Doar ce am aflat ca un prieten al meu a murit, azi-noapte, in somn. Avea putin peste 60 ani. La inceputul acestui an, o prietena a noastra, in varsta de 51 ani, ne-a anuntat ca are cancer la san, unul destul de avansat, trei tumori, dintre care una de 7cm - Uh!

Am ajuns sa cred ca noi, cei care avem o pasiune de o viata pentru ceva anume, facem parte dintre cei norocosi, putini la numar dpdv procentual. Am obosit de cate ori am auzit la destui cetateni roamani expresia "scarbici". La fel este si aici, vasta majoritate avand "un loc de munca", un job.

Acesta este motivul pentru care eu am spus, intr-una dintre postarile mele anterioare, ca desi, contemplativ, mai am uneori indoieli reziduale pentru faptul ca nu am urmat o cariera in multi-media ori Web-IT, pot spune cu siguranta ca am avut un trai linistit si destul de relaxat. Dar pare ca nu intotdeauna apreciaez acest aspect existential la adevarata sa valoare. Inca de pe la mijlocul anilor '90 eu n-am mai avut sef, manager, director etc. Am preferat sa castig cu MULT mai putini bani, dar sa am o viata tihnita. Libertatea de a face ce doresc in viata a reprezentat pentru mine una dintre conditiile existentiale esentiale. Atat timp cat dezideratele pentru un trai decent au fost atinse, eu si sotia mea am considerat ca avem indeajuns.

Decesul neasteptat al prietenului meu m-a pus serios pe ganduri. Simt o determinare crescanda de a ma reintoarce mai activ la pasiunea mea de o viata. Eu intotdeauna am simtit o extraordinara destindere emotionala in observarea indeaproape a mediului natural, in mod special pentru cel acvatic.

Daca sunteti la rascruce de drumuri, cumva gasiti-va calea si plecati pe ea orice ar fi, fara a mai privi inapoi. Pana la urma, asta este totul in viata.