ADX wrote:
In toata experienta mea, n-am vazut un discus pe care sa-l deranjeze faptul ca este singur. Nu-l streseaza nimeni si nu streseaza pe nimeni. Dimpotriva, daca este tinut mai mult timp singur, devine mult mai atasat de persoana care il ingrijeste (ajunge ca un catelus
). Am mai incercat odata sa daram acest mit, dar nu am avut succes...
Ma tem ca s-a perpetuat confuzia cu faptul un grup de discusi incepe sa se comporte "normal", de la sase exemplare in sus... in grupuri mai mici existand riscul ca stresul provocat de exemplarul (sau exemplarele) dominant(e) sa fie prea mare pentru unul sau mai multi "dominati".
Perfect de acord, cu o precizare (care poate cantari mai greu decat ideea in sine): Chiar daca acum solitarul se simte foarte bine v-a veni un moment in care datorita unor factori greu de anticipat acel discus v-a deveni apatic. Chiar si la oameni se intampla sa ai zile proaste. In aceste momente lipsa unei concurente reale la hrana isi va spune cuvantul.
Exemplu: La un schimb de apa apare o problema cu calitatea apei furnizata de regia de apa. Discusul nu se hraneste o zi sau chiar doua. Daca convietuieste in grup, sigur se va gasi vreunul care in urmatoarele zile sa puna botul pe mancare iar ceilalti il vor urma. Daca este singur, doar foamea mare il mai face sa guste din mancare si atunci o va face destul de retinut. Pana la flagelate e un pas mic.
Si ca o paralela la idee, vad o diferenta mare la modul in care se hranesc perechile in cub si cum se hranesc dupa ce au fost repuse in acvariul comun alaturi de alti discusi. Aparand o concurenta pe hrana, implicit v-a aparea si frenezia in timpul hranirii.
Ca o concluzie, eu zic ca daca discusii s-ar simti mai bine solitari exact asta ar face si in natura si nu am mai vedea clipuri cu bancuri de discusi in Amazon.