Rătăcit!?
Greșeala asta trebuie neapărat corectată urgent și revista prețuită ca un timbru cu cap de bour. Mai are cineva contact cu acvariști vechi, renumiți, sau cu urmași ai acestora, care ne-ar putea povesti cîte ceva interesant?
După cîte știu, în Arad mai apar asemenea rarități din cînd în cînd, ar trebui descusuți pînă mai avem ocazia.

Nu e ratacit in sensul ca nu-l gasesc...stiu pe unde e, dar denumirea de "Ratacit" a obtinut-o in urma singularitatii publicatiei. Am doar una...

Daca a-si avea informatii importante cu siguranta ca le-as deserta aici dar in vremurile de pionierat ale discusului informatiile erau tinute sub cheie si din pacate foarte putine au rasuflat.
Eu am achizitionat primii discusi, Blue Turquoise in 1994 de la fam. Tambu din Sibiu (care ii reproducea din 1992) cu foarte mare greutate deoarece discusii nu se vindeau potentialilor concurenti. Am primit strict 3 informatii: 30 grade, Tetradiscus si cand refuza hrana, artemia congelata.
Au urmat luni intregi de documentari. Ieseam de la serviciu si mergeam direct la internet-cafe cu sandwich-ul si sticla cu apa dupa mine. Cei de acolo credeau ca imi dau vreun doctorat caci scriam si traduceam ore intregi informatii de pe site-uri straine. Majoritatea erau in limba germana.
In mai putin de un an de la prima achizitie scoteam in medie o ponta pe luna. Era un castig frumos pe atunci, practic inca un salariu.
La fel ca fam. Tambu nici eu nu vindeam discusii in oras. De fapt nici nu avem ce vinde deoarece pontele erau preluate de la dimensiunea de 3-4 cm (nu prea avea rabdare cumparatorul) si plecau spre o destinatie secreta. Unul dintre cumparatori mi-a spus ca ii duce in Ungaria dar aici ceva nu se potriveste deoarece din Ungaria veneau discusi nu se duceau (Mircea Oprea importa discusi din Ungaria).
Cam atat ar fi de spus.

Eu am avut doua numere din Exotica, de fapt nu stiu daca numere e corect spus, pentru ca erau carti, nu reviste. (Undeva tot asa, ratacite prin casa.) Una din ele, cea cu coperta tare, avea si povestea dicusului adus in tara si reprodus de Hauser, pentru mine in `91 a fost ghidul principal pentru reproducerea brunilor mei, pe care mi i-a adus un prieten din Ungaria. (4 bucati la 6-7cm din care apoi sa ales o pereche).
Puii, prima tura, (vre-o 50) s-au vindut la pret bun, eu i-am crescut mai mari: la vre-o 8 cm, i-am dat cuiva care spunea ca e din Craiova.Trebuie sa spun ca nu am fost singurul din oras si nici primul care a reprodus discusi, in `90 Oltean Dorin reproducea cu succes turcoaz folosea si el doua coloane cu schimbatori de ioni.
(Eu mai combinam cu apa distilata.)
Targu Muresul era in anii `80 un centru puternic de acvaristica, nume ca: Torma (acesta era legendar, reproducea orice, iar pestii lui erau deosebiti), Papai, Negrutiu, Zoltan, (sa ma ierte cei de care nu imi aduc aminte) acestia aveau o adevarata industrie de acvaristica, veneau la ei angrosisti din tara in special din sud, pestii se cumparau cu miile, se aduceau specii noi din Ungaria, imi aduc aminte ce vrajit eram de ramirezi prin `87. Cand au aparut la noi erau scumpi: 25 de lei (si tare sensibili) atunci cand un peste era 7 lei, aveam in oras un magazin care era al asociatiei, cu bazine aranjate cu gust, pe specii, nu amestecate. Diminetile se mergea cu masinile la diferite balti dupa dafnii, artemia sau tubi. Acestia se vindeau/ cumparau la kilograme. Asta ar fi o parte din istoria acvaristicii noastre locale.

Vouă vi se par toate astea banale, pentru mine, care în Arad, oricum foarte aproape de granița cu Ungaria, n-am văzut decât rareori acvariști în acțiune, sună povestirile voastre ca petrecute în altă tară.
Mă întreb câți dintre Romani citesc ca și mine cu surprindere că a existat în România în acei ani o acvaristică așa de bine dezvoltată și organizată. Când citesc că aveți reviste de acvaristică din acea perioadă, care poate că nu conțin informatiiile pe care le-ar putea depana unul dintre cei mai importanți acvariști pomeniți mai sus, dar ar fi totuși de mare valoare pentru ce încercăm să facem noi aici, mă întreb dacă n-ar fi mai bine să vă fac niște oferte pe care să nu le puteți refuza.
Sigur că nu le-ați înstrăina când ați afla că cineva le prețuiește așa de mult, dar poate că le-ați da mai multă atenție și le-ați mai șterge de praf, ceea ce ar fi totuși un început bun.
Nu credeți că merită osteneala să păstrăm, pentru cei ce ne urmează, minunatele impresii trăite de noi în "Timpul liber"- probabil cel mai plăcut din viețile noastre dominate de grija asigurării traiului de zi cu zi?
Amintirile triste, adunate sub dictatură, trebuie transmise generației următoare pentru că vor învăța să n-o mai instaureze niciodată, dar din cele frumoase vor învăța să-și facă singuri viața mai frumoasă, chiar și prin obținerea unor succese într-o ocupație din timpul liber, așa puțin cat le va mai fi dat să aibă, în viața asta dominată de grabă, stress și "N-am timp nici să mor!"

am si eu in teancul cu carti de acvaristica doua astfel de "capete de bour". desi le-am citit pe toate, bineinteles ca nu le dau, le pastrez. le am in crescatorie, altfel va spuneam si data aparitiei. una e mai mica putin si are copertile verzi, alta e mai mare si e cu galben. la vremea respectiva, orice carte de acvaristica, mai noua sau mai veche, era "de aur". cumparam tot ce gaseam, noi sau vechi. cand eram student in iasi cautam astfel de carti pe la anticariate, pe la tarabele cu carti vechi. unele de acolo le am. unele le-am mai imprumutat in decursul timpului altora si imprumutate au ramas...
primii mei pesti de acvariu i-am avut in 1991. practic de atunci dateaza inceputurile mele acvaristice. imi amintesc cu placere de atmosfera din acele vremuri, ma refer la atmosfera acvaristica daca pot spune asa...de atmosfera din pietele saptamanale de animale-acvarii, pasari, caini, pisici, iepuri etc. de secretomania din acele vremuri...era greu sa intri la un acvarist in crescatorie, iar de obtinut informatii- si mai greu. nu erau pet-shopuri ca acum, doar centre exotica(asociatia crescatorilor de pesti exotici si pasari de apartament). pasionatii de acvaristica si pasari se intalneau saptamanal in targurile unde se vindeau acestea. aici se schimbau informatii, se legau prietenii, ii cunosteai pe cai care au aceleasi "probleme" ca si tine...puteai face schimburi, cumpara sau vinde...faceai rost de viermi micro sau grindal sau alte tipurii de hrana vie(tubi,chironomus, dafnia, ciclop etc.)
in onesti, de exemplu, la inceputul anilor '90 veneau saptamanal, duminica de regula, acvaristi din bacau(50 km), incarcati cu acvarii gata facute de diferite dimensiuni, hrana, "vibratoare" de acvariu, incalzitoare, termometre, plante, pesti etc. etc. ei ajungeau pe la 8 dimineata, dar pasionatii de acvaristica veneau de regula cu cel putin jumatate de ora inainte, sa fie primii la rand. mai schimbau in acest timp informatii, se mai cunosteau, dupa sesiunea de cumparaturi se vizitau unii pe altii(in scopuri acvaristice). cand ajungeau cei din bacau cu marfa, cateva zeci de clienti ii asteptau cu sufletul la gura, curiosi sa vada ce feluri de pesti si plante au adus in ziua respectiva. era coada in continuu, plecau de ragula cu acvariile aproape goale, majoritatea marfii se vindea.
in unele duminici ma urcam in tren sau autobuz si ma duceam in diferite orase mai mari si mai importante decat onestiul, sa vad piata de acvaristica de acolo(bacau, focsani,iasi, buzau, bucuresti, botosani). veneam cu tot felul de achizitii, dar mai ales cu sufletul imbogatit. daca se nimerea sa ma prinda intamplator duminica prin vreun alt oras, negresit ma interesam unde este piata de pesti de acvariu si pasari, nu ratam niciodata o astfel de ocazie.
ce pot sa mai spun? era o atmosfera foarte placuta. m-a cuprins nostalgia...dar trebuie sa ies din melancolia asta ca am treaba la crescatorie.

Mda, inca unul care stie cat costa timpul
Multumesc pentru timpul acordat, Ciprian, si pentru amintiri.

La noi la Sebes venea un domn Barac sau Barae sin Sibiu. In primul an -1984- il aducea un prieten cu masina. In primavara urmatoare si-a luat omul Trabant. Se faceau si bani din pestii exotici pe acea vreme...
Mai simt si acum in nari mirosul fumului, al micilor si mustarului de langa masa lui Nea Mircea cu Pestii...

Asa atragea cumparatorii?
Asta da Strategie!

Si eu,in ciuda tineretii, in acele vremuri ajungeam la Sibiu si imi cumparam neonii si discusii de la un domn de la ultimul etaj al unui bloc,nici nu mai stiu cum se numea sau din cartierul in care strazile aveau denumiri de fructe,era un domn la curte,cu trabant pe atunci, de unde mai achizitionam una alta.Ce vremuri..