Nu fac pe prostul dar daca abia poti distinge....cum vad parintii icrele? Intreb pentru ca eu chiar vreau sa incerc si musai trebuie sa stiu toate detaliile.

Cred ca si parintii abia le pot distinge! Ei, acum nu te gandii ca trebuie sa pui o sticla intreaga de albastru de metil acolo... Pui si tu asa, cam cat ai pune normal la icre daca nu ai folosii cutia de sticla respectiva...

Intre ochiul discusului si icre este o distanta de cel putin 10 ori mai mica decat intre ochiul tau si un obiect aflat in spatele tubului. Chiar si tu vei vedea icrele foarte bine dar nu vei mai vedea la fel de bine ceva aflat in spatele tubului cu albastru de metil.

Daca vei baga capul in apa.Pestii vad mult mai bine decit oamenii,parca de trei ori mai bine.

Ar fi foarte interesant de stiut pe ce este bazata aceasta afirmatie!Este o parere,o experienta personala,un rezultat al unei experiente colective,rezultatul unor experimente genetice ?Este important de stiut daca vorbim de o calitate care se transmite genetic ,de un instinct trezit doar de anumite caracteristici ale mediului(si care cand lipsesc,atunci maninca icrele) sau de ceva care se invata?Eu am perechi care cateodata maninca icrele si cateodata nu si perechi care maninca 5-6 ponte si pe urma depun fara probleme!

Excluzand factorii de mediu si starea fizica a perechii care pot duce la stres si implicit la consumarea icrelor aceasta deprindere poate aparea accidental si apoi poate fi transmisa genetic.
La fiintele rationale caracterul poate fi modelat, la celelalte el ramane asa cum este inscris in gena si va fi schimbat doar prin incrucisarea cu exemplare mai "blande" din acest punct de vedere.
Si acum o exemplificare: putinele perechi F0, F1 si chiar F2 pe care le stiu scot pui de la prima depunere deoarece, glumind, nici un scafandru nu umbla pe Amazon cu plasa de protectie a icrelor, deci nu are cum sa apara acest defect printre acesti discusi. Stie cineva vreo pereche de salbatici sau F1 care isi manaca icrele?
Si acum vine inevitabil intrebarea, cate perechi de discusi domestici au reusit sa ridice o ponta din prima? Cate raspunsuri de genul "sunt inca prea tineri, nu au experienta, rabdare" am auzit la intrebarile "de ce isi mananca discusii icrele?
Eu am facut de mult alegerea caci nu am timp sa pazesc icrele de proprii parinti.

L.E. Discusul este un peste bland care isi pazeste ponta si isi hraneste puii. Tot ce iese din acest tipar, iese si din acvariu.

Sunt si domestici care au mare grija de icre.Chiar acum am un mascul foarte tinar care are mare grija de primele icre. Si taicasu este un parinte foarte bun - a crescut singur puii de la prima sa depunere si de atunci o singura data din vreo 10 serii a mincat puii dar asta din cauza ca am fost eu inconstient si l-am lasat timp de 2 luni sa creasca singur vreo 3 serii de pui ....si la a 3 a serie nu a mai avut mucus si a fost ceva de genul ori el ori puii. Prin urmare sunt de parere ca aceste caracteristici (capacitatea de a ingriji puii) se transmit.

Asa incet se face cunoscut ca exista diferente intre ei, si ce insusiri fac un Discus bun. Daca ne gandim ca mai exista si alte insusiri de care trebuie tinut cont, ne dam seama ca pentru a obtine ceva de valoare din ce putem sa cumparam, ori platim sume revoltator de mari, ori muncim multi ani, pentru sume revoltator de mici.

Are legatura si cu mediul in care se dezvolta vietatea respectiva. Unele gene sunt activate sau dezactivate in functie de intereactiunea organismului cu mediul. Nu de putine ori un discus isi consuma icrele sau isi ciomageste perechea sau vecinii cu un motiv. Faptul ca motivul nu este evident e alta treaba. Daca ar putea vorbi ne-ar cam injura uneori. Un mascul poate sa manance o gramada de ponte facute chiar cu femele diferite, apoi "sa-si gaseasca iubirea" si sa aiba grija de icre fara probleme. La una din perechi dupa ce le-am scos puii pe care i-au ingrijit mai mult decat de obicei, masculului "i s-a pus pata" pe femela si nu contenea cu bataia. A trebuit sa-i separ cu o plasa si abia dupa mai bine de 6 luni i-a trecut supararea si am putut sa-i las impreuna din nou desi au fost mai multe incercari in sensul asta si chiar au depus prin "gard".


Intrebarea s-ar putea pune si altfel. Cate perechi de discusi au avut conditiile necesare sa ridice o ponta din prima? Nu ma refer doar la duritate, pH si cativa parametrii importanti.

Dupa parerea mea,in natura defectul apare printre sute de mi de perechi care depun icre(potentialul de defect exista in genotip),dar doar acele perechi la care defectul nu apare perpetueaza specia.In natura plasa de protectie a icrelor(care este de fapt un mijloc de a face o selectie artificiala in lumea restransa din acvariu si de a lasa in viata exemplare care in mod normal ,in natura nu ar supravietui))este inlocuita de selectia naturala:in cazul acesta,doar pesti care nu maninca icrele perpetueaza specia.
Se pune intrebarea:de ce in acvariu apare acest defect?Ce se intimpla cu exemplarele provenite din natura(salbateci)care nu maninca icre ca rezultat al procesului de evolutie?Oare procesul de domesticire in decurs de generati de selectie artificiala care lasa in viata exemplare care maninca icrele si in mod normal ,in natura nu ar supravietui , slabeste cu timpul instinctul?Sau poate ca ipoteza precedenta nu este adevarata si de fapt noi nu reusim intotdeauna sa punem la dispozitia pestilor conditiile necesare ca sa nu manince icrele la fel cum nici natura nu reuseste intotdeauna si trebuie sa corecteze pe urma cu selectie naturala?