â sau
î?
Dupa cum stiti, pe la inceputul anilor ''90, i-a mancat in fund pe onorabilii nostri academicieni si s-au pus pe facut schimbari... Una dintre schimbarile facute, pe cat de neinspirata a fost, pe atat de mult haos a creat
în randurile poporului (si asa "ametit" de multitudinea de reguli pe care limba rom
âna le are). Si uite-asa, s-au hotarat ei, academicienii, sa-i dea la cap lui
î si sa-l inlocuiasca cu
â.
Atentie!...Numai ca nu l-au inlocuit in totalitate, asa cum multi dintre noi, in mod gresit, cred! L-au pastrat pe "î" la inceputul si la sfarsitul cuvintelor!.
Asadar, orice cuvant care incepe sau se termina cu
î, se scrie cu
î si nu cu
â!
Exemple:
îmi trebuie si nu
âmi trebuie;
început si nu
ânceput;
întunecat si nu
ântunecat;
împrumutat si nu
âmprumutat;
a hotar
î si nu
a hotarâ;
a cobor
î si nu
a coborâ.
De asemenea, cuvintele carora li se adauga un prefix,
îl pastreaza pe
î!
Astfel, corect este:
bine
înteles si nu bine
ânteles;
pre
încalzit si nu pre
âncalzit;
re
întalnit si nu re
ântalnit.
Pentru cine vrea sa aprofundeze,
aici poate citi un articol foarte interesant despre acest subiect. Veti vedea de ce, in semn de protest fata de aceasta decizie a Academiei Romane, autorul (reputatul lingvist George Pruteanu), refuza sa-l foloseasca pe
â, chiar si in interiorul cuvintelor, cu exceptia celor derivate din cuvantul "Rom
ânia".
In concluzie, rogu-va, nu-l mai folositi pe
â la
începutul sau la sfarsitul cuvintelor. Folositi-l pe
î, asa cum este corect!