Ioan a spus: Quote:
Nitritul se ataseaza de globulele rosii din snge si ocupa locul pe care ar trebui sa se ataseze oxigenul. Procesul este ireversibil, pentru ca nitritul o data atasat nu mai cedeaza locul ocupat. Aceasta duce la asfixierea pestilor chiar daca se afla in apa oxigen in concentratie mare. Concentratia de 5g (cinci grame) la o suta de litrii este suficienta ca in locul nitritului sa se depuna sarea pe globulele rosii. Sarea se detaseaza de pe globule si face loc oxigenului. Pestii se freaca de obiectele din acvariu pentru ca au ceva pe piele, paraziti, sau alte vietuitoare inofensive sau pentru ca-i iritata de substantele din apa.
mmdiscus a spus: Quote:
Despre methemoglobinemie mai stiu si eu ceva dar nu stiam ca NaCL ,o sare (element stabil) poate da compusi cu hemoglobina( exact cu complexul porfirinic).Intr- adevar in solutie de NaCl se poate determina rezistenta osmotica(analiza a singelui) prin determinarea hemolizei la diferite concentratii saline.
leontet a spus: Quote:
Nu sarea, ci ionul Cl- (rezultat prin disocierea NaCl in apa) este cel care ocupa situsurile ce permit formarea methemoglobinei. Pornind de la faptul ca afinitatea acestor situsuri pt Cl- este de cca 30 ori mai mica decat pt NO2-, un calcul simplu cu tabelul lui Mendeleev in fata duce la concluzia ca 5g sare (NaCl) sunt suficiente pt a impiedica formarea methemoglobinei la o concentratie a NO2- de 0,1 mg/l in cca 1000 (una mie!) litri apa.
Concluziile devin evidente in sensul acesta. Una fiind aceea ca dozarea sarii trebuie facuta in functie de valorile masurate ale nitritilor. Alta, ca intre Cl si NO2 apare o competitie in ocuparea siturilor hemoglobinice, deci o cantitate de methemoglobina tot se produce. Cu alte cuvinte, e de departe preferabil a folosi un chelator de nitriti adaugat in apa decat sare...
In privinta adaugarii de sare in acvariile de apa dulce in speranta iluzorie ca aceasta ar omori bacteriile/parazitii, concentratiile vehiculate aici sunt ridicol de mici. Tot prin calcul simplu si cunoscand rezistenta osmotica a bacteriilor/parazitilor implicati, se ajunge la concluzia ca presiunea osmotica a saramurii implica niveluri ale sarii in apa incompatibile cu supravietuirea pestilor. Drept argument mai usor de acceptat ar fi concentratia saramurii in care se conserva in gospodarii diferitele alimente: rolul acesteia este tocmai acela de a limita dezvoltarea bacteriilor. Or trai pestii in lichidul de la muraturi? Nu prea, daca nu-l diluam serios. Iar daca o facem, sarmanii castraveti murati se vor inmuia si vor putrezi. Cu alte cuvinte, saramura prea diluata isi pierde valentele bacteriostatice.
Un beneficiu potential al sarii adaugate in apa acvariului ar fi reducerea diferentei dintre presiunile osmotice ale organismului pestilor si apei in care acestia se gasesc. Revenind la calcul si Mendeleev, se ajunge la concluzia ca 5g sare (NaCl) EGALIZEAZA presiunile osmotice ale celor doua medii mentionate daca sunt adaugate in cca 2000 (doua mii!) litri apa!!! O concentratie mai mare devine deci detrimentala pestilor de apa dulce, care sunt adaptati a elimina apa din organism, iar nu invers (ca in cazul pestilor de apa sarata).
Faptul ca acest post este precedat si mai mult decat sigur va fi si urmat de altele "documentand" empiric utilitatea sarii prin experienta proprie sau a altora ridica o mare intrebare: sunt oare legile fizicii si chimiei valabile si in acvaristica??? Unii vor spune ca sarea se foloseste drept tratament de cand exista acvaristica. Acestora le raspund ca si in medicina umana timp de sute de ani holera a fost tratata cu incantatii si fumigatii...
ADX a spus: Im primul rand vreau sa-ti multumesc pentru aceste informatii documentate, dar e totusi ceva care imi scapa:
leontet wrote:
Nu sarea, ci ionul Cl- (rezultat prin disocierea NaCl in apa) este cel care ocupa situsurile ce permit formarea methemoglobinei. Pornind de la faptul ca afinitatea acestor situsuri pt Cl- este de cca 30 ori mai mica decat pt NO2-, un calcul simplu cu tabelul lui Mendeleev in fata duce la concluzia ca 5g sare (NaCl) sunt suficiente pt a impiedica formarea methemoglobinei la o concentratie a NO2- de 0,1 mg/l in cca 1000 (una mie!) litri apa.
Plecand de la valorile de mai sus rezulta ca 5g de sare "combat" (sau anihileaza efectul a) 100mg de NO2. Cu alte cuvinte, daca avem intr-un bazin 1000l apa, in care concentratia de NO2 este 0,1mg/l, rezulta ca in intregul bazin avem 0,1 X 1000 = 100mg NO2. Deci, ca sa citez, "
5g sare (NaCl) sunt suficiente pt a impiedica formarea methemoglobinei" ...cauzata de 100mg NO2. De aici se cam "rupe" rationamentul... (cel putin pt mine)
leontet wrote:
Unii vor spune ca sarea se foloseste drept tratament de cand exista acvaristica. Acestora le raspund ca si in medicina umana timp de sute de ani holera a fost tratata cu incantatii si fumigatii...
Ai anticipat corect care va fi reactia unora (inclusiv a mea). Este irefutabil faptul ca sarea ajuta la vindecarea anumitor afectiuni, de cele mai multe ori, intr-adevar, ca adjuvant... O explicatie trebuie sa existe (nu cea ca in mod direct omoara bacteriile), poate este vorba de o accelerare a metabolismului, de stimulare a anumitor procese biochimice sau inhibare / blocare a altora... In ceea ce priveste comparatia cu incantatiile... e un pic de sofism acolo...