Desi imi este foarte greu, trec pe langa acvariu si nu imi vine sa cred ca nu mai sunt, ca nu ii mai vad cum se strangeau la geam si se agitau de sarea apa din vas cand ma vedeau...cred ca se creease o relatie speciala intre noi...satui uneori cu burtile jmflate veneau mereu in laterala vasului cand vedeau usa casei ca se deschide....decizia pe care am luat-o este sa continui...fica-mea desi are 2.8. ani ma intreaba unde sunt pestii de ce sunt asa putini...nevasta-mea suspina cand coboara la parter si vede vasul trist....multumesc celor de pe forum ce m-au incurajat...asa ca nu pot avea decat o singura optiune...VOI CONTINUA....constient fiind ca pt a ajunge in locul unde eram acum 2 zile voi avea nevoie de inca 2 ani si ceva de rbdare, munca, emotii si sper final satisfactii
|